Despre pași și despre rolul unui antrenor personal. La ora 21 aveam vreo 4.000 de pași și mă pregăteam să fac un duș și să mă bag în pat.
Când îmi zice Mr. B:
„Te scot la o plimbare până la Bică?”
Mie mi-au sticlit ochii.
Apoi a zis ceva care m-a siderat:
„Până la poartă sunt 92 de pași, până la Bică sunt 900. Ca să faci 10.000, tre’ să facem turul satului.”
Și am plecat. Nu era în planul meu. La ora 21 nu mai aveam chef de încă 6.000 de pași. Dar pentru că cineva a văzut ce eu nu mai vedeam în momentul ăla: că mai pot.
Ce face un antrenor personal bun
Și m-am gândit cât de mult seamănă asta cu rolul unui antrenor personal. Un antrenor bun nu este acolo doar ca să-ți spună ce exercițiu să faci.
Este acolo să vadă unde ești, unde vrei să ajungi și care este următorul pas pe care îl poți face astăzi.
Uneori ai nevoie să te împingă puțin. Alteori să te oprească. Să schimbe exercițiul. Să-ți corecteze postura. Să-ți spună că ceea ce faci nu te ajută și să-ți arate o altă variantă.
Pentru că atunci când ești singură, este foarte ușor să spui: „E, lasă, că fac mâine.”
La 21:00, eu eram deja convinsă că ziua mea se terminase. Până când cineva mi-a arătat că mai există un pas. Și încă unul. Și încă unul. Până la urmă am făcut turul.
Un om care vede, știe și te ghidează
De asta cred atât de mult în lucrul cu un antrenor personal. Nu pentru că nu poți face singură.
Ci pentru că este mult mai ușor să progresezi când ai lângă tine un om care vede, știe și te ghidează.
Iar după 40 de ani, când corpul începe să se schimbe, cred că acest lucru devine și mai important. Ai nevoie de mișcare, dar ai nevoie și de direcție.
De cineva care să te ajute să înțelegi ce are nevoie corpul tău acum, nu ce funcționa pentru tine acum 20 de ani. Și uneori, tot ce trebuie să auzi este:
„Hai. Mai facem un tur.”
